Denumire ştiinţifică: Lepidium sativum, familia Brassicaceae (zisă şi Cruciferae).
Denumiri populare: creson de grădină, hreniţă, cardama, năsturel, caprilemă.
Denumiri în alte limbi: Garden cress în engleză, Кресс-салат în rusă, Cresson alénois în franceză, Crescione dei giardini în italiană, Gartenkresse în germană, Kardamo în greacă.

Origine: Planta se trage din Orientul Mijlociu, de unde s-a extins în Europa şi Asia. Vechimea lui în cultură este atestată şi de faptul că s-au găsit seminţe de creson în piramidele egiptene. A ajuns inclusiv pe teritoriul României, atestat ca făcând parte din flora spontană a Bucureştiului în anul 1912. Denumirile din multe limbi europene derivă, se pare, dintr-o rădăcină indo-europeană gres – „a devora”. Termenul românesc derivă din cel francez.

Prezentare: Cresonul este o plantă erbacee legumicolă anuală, o iarbă de culoare verde intensă. Are vegetaţia foarte rapidă. Planta are un sistem radicular foarte dezvoltat, aproape de suprafaţa solului. Poate atinge o înălţime de cca. 60cm. Frunzele de creson cresc la început sub forma de rozetă, direct din coletul plantei. Apoi devin mai late, lobate sau penat sectate, uneori foarte încreţite. Din mijlocul lor porneşte în scurt timp o tulpină florala ramificată ce poartă câteva frunze mici, aproape lineare, uşor lanceolate, de culoare verde-albastruie. Florile sunt mici, albe sau roşu-liliachii, cu patru petale. Înfloreşte la 3-4 săptămâni după germinare.

Aromă: Cresonul are o aromă piperată şi proaspăt-răcoritoare, cu gust pregnant şi iute, dar care durează doar câteva secunde. Frunzele tinere au un gust mai delicat. Seminţele sunt asemănătoare la gust cu cele de varză şi au o aromă care aduce puţin cu cele de ceapă.

Întrebuinţări culinare: Cresonul este popular în Europa şi America de Nord. Frunzele de creson sunt întrebuinţate ca salată sau condiment. Este folosit mai puţin la preparatele calde. Cresonul de grădină se adaugă la supe, salate, sosuri, sandvişuri, la omleta de dimineaţă. Frecat cu unt se unge pe pâine proaspătă sau prăjită. Frecat cu ulei de măsline este un dresing minunat. Un gust şi o aroma excelentă dau frunzele de creson murăturilor. Sub formă de bucheţele se foloseşte pentru garnisit carnea, peştele. Seminţele încolţite şi germenii de creson înnobilează salatele de verzături, în amestec cu germenii de muştar sunt tradiţionale pentru dietele de crudităţi (rawism). Din seminţe uscate ce au un conţinut de 58% ulei se prepară un soi de muştar cu gust picant deosebit. Sucul de creson este delicios. El se poate consuma cu iaurt sau lapte. Bucărătia germană preferă frunzele fragede pentru consum. În Franţa se folosesc frunzele cand sunt mai mari şi mai picante. În Europa cresonul nu este combinat cu alte ierburi aromate, deşi se potriveste cu amestecul francez fines herbes. La fel, apare doar singur şi utilizat sporadic în Georgia, Azerbaidjan şi Kazahstan. Nu poate fi uscat şi, astfel, abia răsărit sau îmbătrânit se foloseşte doar verde, rareori conservat la borcan.

Întrebuinţări medicinale: Cresonul este o planta foarte sănătoasă, 100g de frunze proaspete conţin, 60-140mg de vitamina C, 15-45mg iod, 5,5mg caroten (comparativ cu 6,5mg din morcov). Uleiurile esenţiale sulfurate din componenţa sa au acţiuni favorabile asupra mucoasei aparatului respirator, ajutând în caz de bronşite cronice, catar pulmonar, tusă convulsivă şi persistentă, tuberculoză. Sulful, calciul, împreuna cu celelalte săruri minerale îi conferă cresonului proprietăţi remineralizante de care pot profita anorexicii, astenicii, limfaticii şi anemicii. Stimulează diureza. Este recomandat diabeticilor deoarece produce scăderea valorii zahărului din sânge şi urină, precum şi persoanelor constipate, stimulând peristaltica intestinală. În scop terapeutic se foloseşte proaspăt sau suc de creson.

Contraindicaţii: Sucul de creson, în doze prea mari poate provoca la unele persoane iritaţii ale aparatului digestiv sau cistită. În acest caz se vor reduce dozele sau se înlocuieşte sucul cu creson înăbuşit pe aburi ori se consumă în amestec cu suc de morcov. În perioada de graviditate sau alăptare nu se tratează cu creson fără consultarea medicului.

Alte întrebuinţări: Cresonul este o planta intens cultivată în cultură hidroponică (crescută fără pământ ca substrat). În condiţii casnice poate fi crescută practic fără efort pe un burete sau vată menţinute umede. De asemenea, este o plantă ideală pentru iniţierea copiilor în plăcerea grădinăritului. Cu uşurinţă, în doar câteva zile, cei mai nerăbdători copii vor putea urmări germinarea şi creşterea plantulelor tinere, şi într-un final se vor putea bucura de roada lor verde. Cresonul este folosit şi ca decor. În cel mai scurt timp se pot crea diverse ornamente proaspete, printre care şi haioase, care însă nu vor rezista mai mult de câteva săptămâni.

Recoltare/întreţinere: De la creson se recoltează frunzele sau planta întreagă care se taie de la nivelul solului cu o foarfecă atunci când are 5-13cm înălţime. Nu există plantă mai uşor de cultivat decât cresonul de grădină. Se poate creşte uşor în grădină sau în ghivece. Poate fi semănat oricând şi în orice fel de sol, avînd siguranţa că în cîteva săptămâni frunzele sale vor fi bune de cules. Doar în miezul verii, pe căldurile mari, este bine să-i căutăm un loc mai răcoros şi umbrit, ca să obţinem frunze mai fragede şi mai numeroase. De asemenea, se recomandă ca în această perioadă, când plantele pornesc mai repede să formeze tulpini florale, să se recolteze la intervale mai apropiate. Solul trebuie menţinut umed, dar în acelaşi timp să nu băltească. Seminţele cresonului au o capacitate germinativă de 90%, care se păstrează chiar şi 5 ani. Seminţele răsar la doar câteva zile de la plantare. La 10-15°C răsar în mai puţin de 24 de ore.

Păstrare/Conservare: Cresonul nu poate fi uscat şi de aceea este rareori comercializat. Proaspăt se menţine câteva zile la frigider, ferit de umezeală. Poate fi valorificat şi conservat, ca frunze la borcan sau piureuri, dar cultivarea cu uşurinţă a plantulelor proprii pe tot parcursul anului de cele mai dese ori satisface chiar şi cel mai frecvent consum.