Denumire ştiinţifică: Lavandula angustifolia, familia Lamiaceae.
Denumiri populare: lavandă, aspic, spichinat, şpic, levant.
Denumiri în alte limbi: Lavender în engleză, Лаванда în rusă, Lavande în franceză, Lavanda în italiană, Lavendel în germană.

Origine: Levănţica este originară din ţinuturile mediteraneene, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi insulele Canare unde creştea spontan pe terenuri aride, pietroase. Primele culturi de lavandă au fost realizate în Arabia, de unde au fost aduse în Europa de către negustorii greci, cu 6000 ani î.H. Denumirea ştiinţifică de Lavandula derivă din latinescul lavare – „a spăla”, florile de lavandă fiind utilizate de romani la parfumarea băilor.

Prezentare: Levănţica este un semiarbust peren, cu durata mare de viaţă (până la 20-30 ani), ramificat în formă de tufă globuloasă, cu un colorit general verde-cenuşiu, înalt de 40-70 cm. Rădăcina este lignificată, groasă până la 2-3 cm. Ramificaţiile bătrâne ale tulpinii sunt lignificate, brune, cu scoarţa exfoliată şi ramificaţii numeroase. Ramificaţiile care poartă inflorescenţe au 25-35 cm şi sunt foliate numai la bază. Ramurile sterile sunt mai scurte şi complet foliate. Frunzele sunt opuse, liniare, cu vârf ascuţit, lungi de 2-5 cm şi late de 3-5 mm. Florile liliachii-roşiatice sunt grupate sub formă de spic lung de 3-7 cm. Înfloreşte în lunile mai-august, în dependenţă de zonă şi soi.

Aromă: Lavanda are un miros specific, floral, pătrunzător plăcut, cu nuanţă prospătă de mentă şi lămâie. Aroma lavandei este considerată parfumul amintirilor, parfumul romanticilor.

Întrebuinţări culinare: Lavanda este un condiment utilizat mai ales în bucătăria mediteraneană. Fiind un condiment delicat şi rafinat, este şi unul incredibil de versatil putând fi utilizat atât la mâncărurile dulci, cât şi picante. Se potriveşte de minune la deserturi: îngheţată, şerbet, sufleu, cremă, caramel, ciocolată, aluat, sirop. Se poate prepara zahăr cu lavandă. Este folosită la salate şi aperitive. Se întâlneşte cu preparate de carne, îndeosebi de vânat, miel, porc. Deşi toate părţile plantei au aromă, în culinărie se folosesc mai ales florile sau mugurii. Florile pot fi folosite deopotrivă proaspete şi uscate. Aroma plantei este foarte puternică şi trebuie folosită cu moderaţie. Se îmbină cu vanilia, ghimbirul, nucile greceşti, fisticul, migdalele, fructele de pădure, cireşele, prunele. Se poate prepara un amestec uscat de cimbru şi levănţică în proporţie de 5:1 şi folosit pentru a înnobila mâncărurile până acum condimentate doar cu cimbru. În plus, acest amestec este destinat pofticioşilor pentru a le regla apetitul şi astfel şi greutatea. În final, rămurele florale de levănţică se folosesc la decorul bucatelor, atât deserturi cât şi preparatelor din carne.

Întrebuinţări medicinale: Levănţica se foloseşte intens în medicina naturistă. Planta are proprietăţi curative excepţionale. În terapie se foloseşte tinctura, uleiul, infuzia, esenţa de lavandă. Florile uscate sunt folosite la mai multe afecţiuni ca: spasme, epilepsie, iritabilitate, nervozitate, migrene, vertij, ameţeli, dureri de cap, stres. Tinctura este bună la combaterea afecţiunilor căilor respiratorii, reglarea funcţiilor aparatului digestiv şi cardiac. Uleiul are efect antiinflamator şi cicatrizant. Se poate folosi la tratarea eczemelor, muşcăturilor de insecte, reumatismului, durerilor abdomenale, menstruale la masarea locului dureros de două ori pe zi cu 2 picături de ulei. Este foarte bun la arsuri, le vindecă fără ca să rămână cicatrice. Infuzia se foloseşte cu mare succes în caz de leucoree, se fac spălături vaginale zilnice cu infuzie de lavandă şi efectul nu întârzie să apară. Tratează căderea părului. Esenţa este folosită mai ales la aromaterapie, la tratarea sinuzitei, bronşitei, răcelii, epuizării nervoase, insomniei, anxietăţii, depresiei. Ceaiul din flori de levănţică poate fi folosit cu succes în igiena orală, ca apa de gură. În medicina veterinară, uleiul de lavandă se foloseşte în frecţiile articulaţiilor dureroase ale animalelor şi în stimularea poftei de mâncare, punând câteva picături de ulei în apa de adăpare.

Contraindicaţii: Nu s-au înregistrat efecte adverse ale tratamentelor cu levănţică. Specialiştii recomandă însă ca uleiurile sa se foloseasca diluate, pentru că altfel pot provoca iritaţii. Se recomadă atenţie sporită în asocierea lavandei cu medicaţia antidepresivă, cu tratamentele împotriva anxietaţii, sau insomniei pentru că poate intensifica efectul substanţelor administrate. De asemenea, este preferabil să nu se consume preparate pe baza uleiurilor volatile de lavandă celor care şofeaza sau care întreprind activitaţi ce necesită concentrare sporită şi o bună coordonare psihomotorie.

Alte întrebuinţări: Levănţica este o importantă plantă a industriei cosmetice. Aroma de levănţică este una dintre cele mai solicitate în parfumerie, a doua după aroma de trandafir. Parfumieri celebri s-au întrecut în a pune în sticluţe esenţele naturale ale lavandei. L’Occitane en Provence, Caron, Guerlain vă pot oferi veritabilul parfum de lavandă. Săculeţele cu flori de lavandă ajută efectiv gospodinelor să scape de mirosuri neplăcute, molii, furnici, purici şi alţi diverşi gândaci. Pentru aceasta este nevoie de stropit locurile vizitate de insecte cu o soluţie formată din 6 linguri de apă şi 10 picături de ulei volatil de lavandă. Levănţica, de asemenea, este folosită ornamental. Crescută în grădină, pe terasă sau balcon va înveseli şi parfuma împrejurimea. Forma şi culoarea argintie a plantei atrage privirile chiar şi în timpul iernii. Intens se cultivă în xeriscaping şi xerogardening (cultivarea în zone aride pentru a opri înaintarea deşertului). Datorită multiplelor merite a câştigat şi crearea unui muzeu în cinstea sa. Muzeul lavandei, aflat în regiunea Provence, Franţa, se bucură de interes viu.

Recoltare/întreţinere: De la levănţică se folosesc florile sau ramurile florifere întregi. Ele se recoltează din primăvară până toamna, cu ajutorul unui foarfece. Tăierea inflorescențelor se face începând de la pământ. Primăvara se îndepărtează circa 10 cm din inflorescenţă, la sfârşitul verii se taie inflorescenţa şi partea lemnoasă a lavandei. Lavanda trebuie tăiată pentru a o obliga să formeze ramificaţii cât mai apropiate de sol. După înflorire se taie pentru a menţine forma rotundă a plantei. După primii 2-3 ani planta va produce mai multe flori. Cultivarea lavandei în condiţii casnice este relativ simplă şi nu necesită o atenţie deosebită. Preferă locurile puternic luminate şi deşi plantele bătrâne rezistă şi la ger, vor vegeta la căldură, abia după ce temperatura va atinge 10-14°C. Nu are nevoie de fertilizări suplimentare, se mulţumeşte cu un sol sărac în substanţă organică, bogat în calciu, bine drenat. Lavanda este mai sensibilă la excesul de apă decât la lipsa ei, dar necesită, totuşi, suficientă umiditate la răsărire şi în perioada până la formarea tufelor. Poate fi atacată de o serie de dăunători (Septoria lavandulae, Isophya tenuicerca, Heterodera mariori), mai mult caracteristici plantelor crescute în câmp. În condiţii casnice plantele atacate trebuie izolate şi tratate cu pesticide specifice. Lavanda se poate înmulţi atât germinativ, prin seminţe, cât şi vegetativ, prin butaşi înrădăcinaţi sau prin despărţirea tufelor bătrâne. Seminţele de lavandă sunt mici, tari, acoperite cu o membrană slab permiabilă şi, astfel, cu germinaţie redusă şi foarte lentă. La ghiveci semănatul se efectuează primavara. La înmulţirea prin seminţe, se obţin plante hibride, heterogene, neuniforme după perioada de înflorire. Înmulţirea prin butaşi va garanta păstrarea proprietăţilor plantei-mamă. În perioada de repaos a plantei mature (toamna sau primăvara devreme) se selectează un ram de la planta dorită de 6-10 cm şi în decurs de 1-2 ore se plantează într-un ghiveci cu amestec de pământ şi nisip în proporţii egale. La început pământul se menţine umed, după ce planta dezvoltă rădăcini poate fi irigată şi la 3 zile după ce pământul din ghiveci s-a uscat. Înrădăcinată poate fi transplantată şi în grădină.

Păstrare/Conservare: Florile uscate îşi păstrează bine mirosul o perioadă îndelungată de timp. Pentru flori uscate, inflorescenţele recoltate se întind în strat subţire la umbră, în încăperi curate şi aerate. După uscare florile pot fi uşor scuturate de pe ram. Artificial, se usuca la temperaturi sub 40°C. Uscate se păstrează ferite de umezeală.

  • stefan sorinel

    Je suis de Roumanie et Bernice à giveci mars enquêter et cultivée nouvellement pour être évalués au montant de 200 k 0040756786697 Saha

    • Mariana

      As dori sa cumpar seminte de lavande din Franta. Astept raspuns pe e-mail marysecu@yahoo.com

  • Rina

    la moment sunt capsuni in ghiveci si rosii , pretul este acelasi , de 38 lei numai ?

  • Carolina Covalciuc

    Salut,as vrea sa aflu cand va fi in vanzare levantica, si un pret. Mersi anticipat.

    • http://sergiu.turcanu.net Sergiu Turcanu

      Cam in 2-3 săptămâni va fi, preț 25 lei ghiveci diamterul 9cm.

  • dorin

    Salut, as vre sa aflu la ce pret este seminta de liventica

  • Dorelina Zdeara

    salut, ma intereseaza in ce perioada infloreste levanțica. Am nevoie de citeva buchete de levantica pe 4-5 iunie. si pretul desigur

    • http://sergiu.turcanu.net Sergiu Turcanu

      Buna Dorelina, sunt soiuri devremi ce infloresc la inceput de iunie, dar noi din pacate nu comercializam flori taiate. S-ar putea sa fie in acea perioda la vanzatorii din strada.