Denumire ştiinţifică: Rosmarinus officinalis, familia Lamiaceae.
Denumiri populare: rujmalin, rusmalin, marin, martin, mirtân, planta fecioarei, planta nunţii.
Denumiri în alte limbi: Rosemary în engleză, Rosmarino în italiană, Розмарин în rusă, Romarin în franceză, Romero în spaniolă.

Origine: Rozmarinul este nativ din regiunea Mării Mediterane. Rosmarinus provine din cuvintele latineşti ros şi marinus şi înseamnă “roua mării”. Conform mitologiei greceşti plante de rozmarin o înconjurau pe Afrodita, atunci când ea a luat naştere şi s-a arătat din valurile mării, iar atingerea zeiţei a preschimbat culoarea florilor de rozmarin din alb în albastru.

Prezentare: Rozmarinul este o plantă perenă, lemnoasă, care este tot timpul verde şi poate creşte până la 1,5m înălţime, însă nu depăşeşte 40-50cm, dacă este plantat în ghiveci. Tulpinile bătrâne sunt lemnoase, iar cele tinere sunt flexibile. Are frunzele înguste, în formă de ace asemănătoare bradului, cu lungimea de 2-4cm, iar lăţimea de 2-5mm, având culoarea verde, uneori cu nuanţă albastră, în partea superioară şi culoarea albă în partea inferioară, cu perişori scurţi, deşi. Florile rozmarinului sunt mici, parfumate, de culori variabile: alb, roz, roşu închis sau albastru. Înfloreşte primăvara-vara în climat temperat, dar poate fi permanent în floare în zonele calde.

Aromă: Planta are o aromă uşor amăruie, asemanatoare prin ceva cu eucaliptul. Gustul este răşinos, asemeni bradului. Rozmarinul uscat are gustul amar şi iute mai accentuat.

Întrebuinţări culinare: Rozmarinul este un condiment clasic al bucătăriei mediteraneene, dar este folosit totodată şi în bucătăriile din restul Europei, în special cea Centrală. Se potriveşte foarte bine pentru asezonarea mielului, a vânatului, a cărnii de porc şi pui, îndeosebi preparate la cuptor. Ramurile de rozmarin proaspăt pot fi folosite ca ţepuşe pentru frigăruii de carne sau legume gătite la grătar. Acesta oferă o aromă deosebită când se combină cu carnea de peşte. Este foarte bun la fructe şi legume precum roşiile, dovleceii, dar şi cu fasolea şi vinetele. Ordinarii cartofi fierţi presăraţi cu frunze de rozmarin sunt definitorii în acest sens. Crenguţele de rozmarin aromatizează uleiurile şi oţeturile. Rozmarinul se foloseşte în clasicele amestecuri de condimente occidentale herbes de Provence, dar şi în amestecuri de ceaiuri din plante Tisane. Se asociază bine cu usturoiul şi cimbrul şi este prietenos în combinaţie cu majoritatea ierburilor mediteraneene (oregano, busuioc etc.). Din punct de vedere culinar, frunzele de rozmarin pot fi utilizate atât proaspete, cât şi uscate (planta nu îşi pierde aroma chiar dacă este îndelung tratată termic). În formă proaspătătă crenguţele de rozmarin se pun în mâncare încă de la început şi se scot înainte de servire. Uscat, deobicei, se mărunţeşte sau se pisează.

Întrebuinţări medicinale: Rozmarinul este bogat în fier, calciu, vitamina B6 şi antioxidanţi, fiind utilizat ca remediu natural împotriva diferitor afecţiuni fiziologice. Ceaiul de rozmarin activează circulaţia sângelui, fiind un bun tonifiant şi stimulent al memoriei. Este un sănătos înlocuitor al cafelei şi se recomandă în perioadele cu activitate intelectuală sporită, în cazul durerilor de cap sau problemelor psihice (inclusiv în tratamentul bolii Alzheimer), în insomnie şi nevrozitate. Stimulează digestia şi funcţiile hepatice, dar şi ovulaţia, menstruaţia, măreşte fertilitatea şi are un uşor efect afrodiziac. Uleiul şi infuzia de rozmarin este un bun antitusiv, de aceea sunt recomandate pentru calmarea acceselor de tuse şi a crizelor de astm. Manifestă acţiune antiseptică, fiind efectiv în tratarea tenului şi scalpului problematic. Ajută regenerarea firului de păr de la rădăcină. Ceaiul din frunze de rozmarin are rol diuretic. Este recomandat drept ajutator în prevenirea cancerului.

Contraindicaţii: N-ar trebui să folosească rozmarinul în tratament persoanele cu tendinţă spre hipertensiune arterială, anemie sau cu menstre prea abundente, de asemenea, nici femeile însărcinate, în toată perioada de graviditate. Nu se recomandă nici femeilor care alăptează sau epilepticilor.

Alte întrebuinţări: Uleiul eteric de rozmarin se foloseşte în cosmetologie, la fabricarea şampoanelor pentru părul deteriorat, a cremelor destinate tenului gras sau combinat, dar şi a parfumurilor. Rozmarinul a stat la baza renumitei ape de toaletă “Apa Reginei Ungariei”, primul parfum pe bază de alcool din Europa, căruia i se atribuiau proprietăţi miraculoase. Acesta a avut mult succes până la Revoluţia Franceză. În ultimul timp, rozmarinul este folosit şi ca plantă decorativă.

Recoltare/întreţinere: Frunzele, lăstarii întregi şi vârfurile florale ale rozmarinului se recoltează atunci când este nevoie. Se recomandă recoltarea la începutul înfloririi. Ruperea vărfurilor apicale va stimula dezvoltarea crenguţelor laterale. Rozmarinul are nevoie de multă lumină pe toată perioada anului. Substratul trebuie să fie bine drenat, amestecat 2:1 cu nisip. Udarea rozmarinului se face doar când pământul se va usca definitiv, cam o dată la doua zile în anotimpul cald şi o dată pe saptamană în anotimpul rece sau şi mai rar dacă temperatura scade sub 15°C. Este rezistent la uscăciune, îndestulându-se chiar cu umezeala rouăi. Cerinţele de întreţinere, în general, sunt asemănătoare cu cele ale cactuşilor. Rozmarinul se poate cultiva în ghivece sau în grădină, dar nu rezistă la frig – iarna se ţine în casă, într-un loc bine luminat şi uscat. În sezonul cald se poate înmulţii cu uşurinţă prin tăierea unei rămurele de 10-15cm şi introducerea ei direct în sol (partea îngropată se curaţă de frunze). Rămurelele deja lemnificate şi rupte de la subţioară se prind cel mai uşor. Până se va prinde, solul se va menţine umed. Se poate înmulţi şi prin seminţe, dar greu. Rata de germinare a seminţelor este foarte mică. Planta de rozmarin, ferită de umezeală şi frig, nu are probleme cu dăunătorii, dar cultivată neadecvat putrezeşte.

Păstrare/Conservare: Rozmarinul se poate folosi proaspăt sau uscat, menţinându-şi aroma puternică. Mănunchiurile de crengi se atârnă cu varfurile în jos într-o cameră întunecată, bine aerisită şi caldă. Uscate frunzele se desprind cu uşurinţă de la tulpină. Proaspăt poate fi ţinut câteva zile la frigider, ferit de umezeală. O altă modalitate de a păstra rozmarinul proaspat este scufundarea crenguţelor într-un recipient cu apă şi îngheţarea lor.